Paradigma aleasa: interpretativ – simbolica
Dincolo de sensul ei general cunoscut drept constructie mintala larg acceptata, constituita din teorii trecute de proba temporala, paradigma inglobeaza prin definitie “experienţe împărtăşite în comun”, asa cum sustine Thomas Kunn. Paradigma se comporta ca un sistem de referinta, ca un ax in jurul caruia graviteaza intreaga esenta a unui anumit domeniu. Paradigma contine imensa cantitate de informatii specifica unui domeniu, deci faciliteaza cunoasterea, dar si predispune la limitari gnoseologice tocmai prin forma sa comprimata.
In sfera psihologiei, paradigma interpretativ – simbolica plaseaza realitatea in centrul perceptiei subiective a omului. Realitatea este vazuta ca fiind construita intersubiectiv, omul neputand separa ceea ce este de ceea ce stie. Propunand o viziune umanista, paradigma interpretative simbolica sustine de exemplu faptul ca cercetatorul si obiectul cercetat sunt legati unul de celalalt in asa fel incat ei se pot influenta unul pe altul. Omul este un agent active cu putere proprie de alegere.
Metodologia propusa de aceasta paradigma este de tipul calitativ si sustine idea conform careia adevarul nu poate fi legat strict de o realitate obiectiva si e perpetuu predispus re-interpretarii subiective.
Prin prisma paradigmei interpretative – simbolice am ales prezentarea a doua dintre proceselle cognitive superioare: gandirea si imaginatia. Procesele intelectuale desemeaza un sistem de relatii, activitati, procese ce se desfasoara plenar, interconectat, realizate prin modelare culturala si integrare socioculturala. Ele se desfasoara intr-un for subiectiv, supraordonat campului sensorial (realitatii obiective), dispunand de o relative autonomie fata de aceasta. Astfel, argumente ce sustin alegerea paradigmei interpretative ca si cadru de referinta in prezentarea proceselor cognitive anterior mentionate includ
- constituirea unica, diferita de la om la om a unor modalitati de organizare a proceselor si operatiilor mintale (procedee imaginative, strategii rezolutive etc.) Desi in esenta procedeul este acelasi (de exemplu multiplicarea, omisiunea) el dobandeste “fiintare” doar prin raportarea la individ si nu doar la realitatea obiectiva.
- Atat imaginatia cat si gandirea sunt procese interdependente, nu pot exista unul fara celalalt si nu pot fi definite, explicate si studiate in mod obiectiv decat raportate la realitate empirica.
- Produsele, procedeele, mecanismele cognitive sunt reprezentate în sistemul cognitiv ca simboluri (realitate subiectiva) si concretizate in plan extern (realitate obiectiva)
- Ambele procese sunt influentate indirect de procese inconstiente (visul, conceptualizarea) insa sunt lansate in realitatea exterioara si de alegere, de vointa , de alegeri libere (imaginatia creatoare, strategii rezolutive adaptate situatiei, caracterul finalist al gandirii)
- procesele cognivite se axeaza pe idea centrala a paradigmei, interpretarea, pt. ca se raporteaza la un cadru interior, subiectiv (conceptul are valori diferite in functie de mediu, cultura – “dulce” inseamna altceva pentru membrii unui trib decat pentru degustatorii cofetari.
Prin argumentele precedente, consideram ca prezentarea prin prisma paradigmei interpretativ – simbolice a proceselor cognitive superioare: gandirea si imaginatia se realizeaza intr-un mod veridic si justificabil
