Tema 3 - Suport de curs: (ora 2) Gandirea - notiuni si rezolvarea de probleme

Notiunile si formarea lor

Notiunea sau conceptul este elementul fundamental al gandirii (Socrate) care reflecta insusirile (si relatiile) esentiale si generale (categoriale) ale obiectelor, fenomenelor.

Orice activitate umana este dirijata de modele mintale numite cunostiinte.

Structura notiunii sau conceptului

Orice notiune are continut si sfera.

Contiuntul se refera la ceea ce este esential in categoria respectiva de obiecte reflectate de notiune.

Sfera se refera la totalitatea obiectelor care fac parte din categoria de obiecte reflectata de notiune.

Formarea notiunilor

  Termenul ,,concept’’(notiune) poate fi definit si ca o ,,calsificare de stimuli care au caracteristici comune’’.(McDonald,1965)

  Este necesar ca cel care invata conceptul respectiv sa inteleaga ce anume tarsaturi comune esentiale stau la baza acelei clasificari si numai pe aceasta baza sa faca generalizarea. Ex: un baietel de 4 ani se adreseaza zugravului care varuia in bucatarie:  ,,Ce faci nene , barbieresti peretii?’’ , ,,Nu G. ,varuiesc.Aceasta este o bidinea , nu este o pensula de barbierit.’’ Copilul generalizase gresit ceea ce vazuse la tatal sau cand se barbierea.El si-a format, prin ceea ce a vazut si prin raspunsul zugravului , notiuni empirice noi: ,,a varui’’ si ,,bidinea’’. Si notiunile ,,barbierit’’ si ,,pensula’’ i-au devenit ceva mai precise.

Invatarea notinuilor (conceptelor)

        Cand ceea ce se invata sunt notiuni (concepte) , spunem ca este invatarea cognitiva.In invatarea cognitiva se exerseaza operstiile fundametale ale gandirii si sunt implicate , deopotriva , inteligenta si memoria.Prin invatarea cognitiva se formeaza notiuni sau concepte stiintifice, adica ,,invariantele’’ principale cu care opereaza diferite stiinte.Ea se realizeaza la scoala , pornind de la notiuni empirice , legate de diferite situatii de viata.

          Notiunile empirice sunt generalizari ale experientei perceptive , deci nu patrund in esenta categoriilor respective de obiecte.De aceea ele cuprind erori.De exemplu , inainte de a invata la scoala zoologie, despre liliac spui ca este pasare , desi el este mamifer.

        Notiunile organizeaza experienta , ajuta la memorizarea experientelor si usureaza invatarea cand copilul merge la scoala.La diferite obiecte de invatamant  , invatarea conceptelor se realizeaza in mai multi ani , prin adaugiri de noi cunostiinte.In invatarea notiunilor , memoria este necesara , dar nu suficienta , mai trebuie si intelegerea.

Intelegerea si rezolvarea de probleme

Intelegerea este unul dintre modurile de manifestare ale gandirii.Intelegem situatii , notiuni etc.De exemplu , ajungem sa intelegem o notiune in mai multe moduri dintre care vom prezenta doua folosite in formarea conceptelor:

A.Intelegerea prin intuitie

     Spunem ca intelegem prin intuitie atunci cand operam cu un concept pe baza unei imagini a realitatii respective.

B.Intelegerea prin demonstratie pur logica

     Vorbim de demonstratie pur logica atunci cand folosim simboluri si operam cu acele simboluri , in conformitate cu anumite reguli de inferenta.

      Vom folosi exemplul intelegerii fractiilor dat de H.Poicare. Iata cum se poate defini fractia:

       1.Taind in parti egale un mar sau o tarta (taierea se face in fapt numai imaginar).

       2.O fractie este o pereche de numare intregi separate printr-o liniuta orizontala ; se indica operatiilr care se pot face cu aceste numare ,demonstrandu-se ca regulile acestor operatii sunt aceleasi ca si in calculul cu numere intregi.Se va constata ca facand dupa aceste reguli inmultirea valorii unei fractii cu numitorul , se obtine numaratorul.

        Prima definitie se da la scoala primara , cea de-a doua se va folosi in liceu sau la facultate cand exista suficineta cunostiinte, atat empirice , cat si prin educatia matematica , deci notiuni stiintifice.

       Modul intuitive de intelegere sic el logic sunt complementare, iar prin combinarea lor pot fi facute intelese idei foarte profunde .

Rezolvarea de probleme

In procesul de adaptare la mediu , omul invinge dificultati , iar pein gandire cauta solutii.

A avea sau at-ti pune o problema inseamna a cauta , in mod constient , o actiune adecvata pentru a atinge un scop clar conceput , dar nu imediat accesibil ; a rezolva o problema inseamna a gasi o aseamanea actiune.(G. Polya)

Tipuri de probleme

1.probleme bine definite : cele in care poti alege la sigur algoritmii de rezolvare.In general , prin invatarea rezolvarii unor probleme se realizeaza o sporire a capacitatii de a rezolva alte probleme care poseda caracteristici asemanatoare.

2.Probleme slab definite: invers fata de cele bine definite , necesita startegii euristice pentru rezolvare.

Fazele procesului de rezolvare a problemelor

a.Se pune problema. ,,O problema bine pusa este pe jumatate rezolvata’’(Einstein) , presupune a vede o legatura posibila intre cunoscute si necunoscute.

 b.Se identifica elementele esentiale.

• Se reacualizeaza notiunile cunoscute (cunostintele).
• Se selecteaza datele relevante pentru situatie si regulile logice de urmat.
• Se formuleaza ipoteza de lucru.
• Se formuleaza solutii posibile.

c.Se verifica solutia aleasa ca optima.In rezolvare , un rol foarte important il are ipoteza.Ipoteaza poate sa fie confirmata, dar si infirmata.Pentru mersul inainte al cunoasterii, uneori infirmarea ipotezei este mai productive decat confirmarea ei.

Tema 3 - Suport de curs: (ora 1) Gandirea - insusiri, operatii

Gandirea este

-  „procesul psihic de reflectare  a însuşirilor esenţiale şi generale ale obiectelor şi fenomenelor, a relaţiilor dintre acestea, înmod mijlocit, generalizat, abstract şi cu scop, prin intermediul noţiunilor, judecăţilor şi raţionamentelor.”

- „un sistem ordonat de operaţii deprelucrare, interpretare şi valorificare a informaţiilor, bazat pe principiile abstractizării,generalizării şi anticipării şi subordonat sarcinii alegerii alternativei optime din mulţimeacelor iniţial posibile.

Caracterul informaţional-operaţional:

Gândirea izolează generalul şi necesarul, îl pune în raport cu singularul şi accidentalul,diferenţiază şi corelează categoriile. (Zlate, 1999, p.236). Zlate afirmă că gândirea nu este totuşi o simplă operare cu informaţii,ci o conectare si o corelare a informaţiilor princategorizare şi esenţializare”.

Caracterul mijlocit:

Gândirea nu operează asupra realului, asupra obiectelor şi fenomenelor, ci asupra informaţiilor furnizate de senzaţii, percepţii şi reprezentări. „În virtutea acestui fapt ea este o prelucrare secundară a informaţiilor, având loc în lipsa actuală sau chiar totală a obiectului.”Lindsay şi Norman arătau, de exemplu că„memoria joacă un rol critic în gândire, deoareceorientează acţiunea proceselor sale, dar le şi limitează puterea.

În opinia lui Zlate, gândirea atribuie un înţeles imaginilor perceptive, utilizând denumiri verbale, construieşte scheme, implicându-se activ în marea majoritate a procedeelor imaginaţiei. (Zlate, 1999, p. 237).

Caracterul general şi abstractizat:

Gândirea operează abstract şi generic, opunându-se prin aceasta chiar dacă este tranzitoriu, reflectării senzoriale, altfel spus concretul senzorial. În mersul ei ascendent,cunoaşterea umană parcurge două „salturi”, unul de la concret la abstract şi unul de la abstractla concret.

John Dewey (1859-1952) arăta că gândirea constă în schiţarea mintală a acţiunilor,practic în „momirea” lor, ca în cazul unui jucător de biliar care, încercând nenumăratemicromişcări ale tacului către bilă şi apreciind consecinţele, sfârşeşte prin a se decide asuprauneia dintre ele.

Caracterul finalist:

Se raportează la două momente ale procesului gândirii:

Înainte de desfăşurarea proceselor rezolutive şi după  încheierea lor. Omul îşi stabileşte scopul nu în timpul desfăşurării activităţiici cu mult înaintea executării acesteia. Astfel omul nu gândeşte doar de dragul de a gândi, ci cu un dublu scop: fie pentru a-şi declanşa, organiza şi optimizapropria sa activitate, fie pentru a justifica sau motiva prin explicaţii şi argumente acţiunile deja săvârşite.

OPERAŢIILE   GÂNDIRII

Principalele  modalităţi de operare a gândirii sunt:

•

Analiza şi sinteza

•

Comparaţia

•

Abstractizarea şi concretizarea

•

Generalizarea şi particularizarea.

Analiza este  operaţia  de  descompunere  la  nivel  mintal  a  obiectelor,fenomenelor, situaţiilor în vederea sesizării însuşirilor  şi funcţiilor acestora şi arelaţiilor ce le caracterizează.

Exemple:

 -analiza gramaticală

- analiza desenelor unui copil

Sinteza este operaţia de reunire mentală într-un tot unitar a părţilor componente ale obiectului sau fenomenului studiat. Presupune o regrupare aelementelor componente, o restructurare uneori într-o altă formă pentru a înţelegemai bine.

Exemple:
-reconstituirea de către un istoric a planului unui templu
- alcătuirea profilului psihologic al unui elev de cătreprofesorul diriginte pe baza observaţiilor efectuate încondiţii diferite pe parcursul unui an şcolar 

Comparaţia este operaţia mentală de determinare a asemănărilor şideosebirilor dintre obiecte, fenomene, situaţii ţinând cont de un anumit criteriusau de mai  multe.

Exemple:

-compararea percepţiei cu reprezentarea

-compararea rezultatelor şcolare ale unui elev pe mai mulţi ani de şcoală sau la mai multe discipline

- compararea ratei de mortalitate infantilă a mai multor ţări 
Abstractizarea este operaţia de extragere din mulţimea de însuşiri de la nivelul unui obiect, fenomen sau a unei clase a celor esenţiale.

Exemple: - sunt mai puţin importante forma şi mărimea unuiinstrument de scris decât însuşirea esenţială aacestora de a lăsa urme pe hârtie

-      doar în mintea noastră există noţiunea de mijloc detransport, în realitate există doar troleibuze,tramvaie, autobuze, autoturisme, biciclete etc

-       în noţiunea „rechizite” sunt incluse o mulţime deobiecte necesare unui şcolar - fiecare din acesteaînsă au un nume specific. Această noţiune există doar în mintea noastră pentru a ne uşura raportareala o anumită clasă de obiecte.

Concretizarea este operaţia  de reconstruire  dintr-o multitudine  deelemente abstracte a obiectului real. Ilustrarea, exemplificare ideilor şi principiilor generale.

Exemple: -    exemplificarea  pentru fiecare tip de operaţie a gândirii

- ilustrarea unui tip de profil temperamental prin diferitefapte de conduită în situaţii concrete

- exemplificarea noţiunii de rozător cu cea de şoarece, iepure, veveriţă

Generalizarea este operaţia mentală de extindere a unei însuşiri asupraîntregului grup de obiecte, fenomene (stabilind astfel apartenenţa lor la aceeaşiclasă în baza însuşirilor esenţiale şi necesare).

Exemple:

- sondajele electorale făcute pe eşantioane reprezentative ne dau informaţii asupra orientărilor electorale la nivelul întregii populaţii

- pentru a verifica dacă am pus destulă sare în mâncaregustăm doar şi în baza senzaţiei gustative pe care oavem decidem dacă mai trebuie sare sau nu în toată mâncarea din farfurie

Particularizarea este operaţia de alegere dintr-o clasă a unui elementcare se caracterizează prin însuşirile esenţiale şi comune de la nivelul clasei dar şi printr-un set de însuşiri proprii, distinctive.

Exemple:

- indicarea unui fel de mâncare din mulţimea celor preferate

- indicarea pepenelui pe care vreau să-l cumpăr din grămada de pepeni

Tema 2 - Exemplificarea temei alese (gandire si imaginatie) prin selectare a 2 modele de instruire

De ce este potrivit modelul empiriocentric si sociocentric pentru abordarea intr-un

mod eficient al gandirii si imaginatiei?

Subsistemul cognitiv al omului atinge punctul culminant al complexităţii organizării şi eficienţei sale la nivelul gândirii. În ceea ce priveşte explicarea acestui fenomen atât de complex, în psihologie au existat o multitudine de abordări multe dintre ele opuse şi contradictorii. Se poate remarca recunoaşterea locului central ocupat de gândire în procesul cunoaşterii, a rolului enorm pe care gândirea îl joacă în planul general al activităţii umane.

Gândirea apare astfel ca trăsătura distinctivă cea mai importantă a psihicului uman, definitorie pentru om ca subiect al cunoaşterii logice, raţionale. Această caracteristică extrem de importantă este facilitată de faptul că gândirea produce modificări de substanţă ale informaţiei cu care operează, făcând saltul de la neesenţial la esenţial, de la particular la general, de la concret la abstract, de la exterior/accidental la interior/invariabil. 

Centralitatea gândirii în procesul cunoaşterii se explică şi prin capacitatea ei de a-şi reintroduce propriile produse (idei, concepţii, teorii) în circuitul informaţional, devenind astfel un declanşator al unor noi procese intelectuale.Imaginea, ca reprezentare mentală a unui obiect în lipsa lui, reprezintă unitatea primară, primitivă a gândirii. Imaginile au un rol important în primele faze ale formării gândirii, când gândirea este mai degrabă concretă, intuitivă.Ele intervin mai ales sub forma unor acţiuni imaginate. 

Exemplu: atunci când un cuvânt este bine cunoscut, el nu evocă nici o imagine în conştiinţă. Doar dacă un termen este neclar, se face apel la amintiri concrete. De exemplu o persoană nu ştie ce înseamnă "conopidă" şi spune: ,,A! îmi amintesc: are frunze ca varza.” Când este vorba de texte literare unde se înfăţişează personaje, întâmplări, peisaje, atunci autorul recurge intenţionat la expresii care să actualizeze imagini, întâmplări, peisaje, sau să sugereze imagini noi.

Imaginaţia este un proces cognitiv complex de elaborare a unor imagini şi proiecte noi, pe baza combinării şi transformării experienţei. Omul este capabil de o performanţă unică, aceea a realizării unităţii dintre trecut, prezent şi viitor, imaginaţia fiind legată mai ales de ce va fi. Procesul imaginativ include aceste interacţiuni în mod obligatoriu, însă în acelaşi timp el se deosebeşte de respectivele procese psihice şi dispune şi de mecanisme specifice de procesare a datelor experienţei anterioare.

Prin faptul ca modelul empiriocentric situeaza intr-o  poziţie centrală totalitatea experienţelor subiectului, cu acţiune efectivă, individuală şi socială ne ajuta sa valorificam mai bine locul central ocupat de gandire in procesul cunoasterii deasemene el dezvolta formativitatea contribuind esenţialmente la consolidarea operaţiilor şi a proceselor intelectuale.In ceea ce priveste imaginatia in interiorul acestui model invatarea nu este preponderent cognitiva ci mai ales orientata spre experientele subiectului-‚,A prercepe si a imagina sunt tot asa de opuse precum si prezenta si absenta(G. Bachelard).

Modelul sociocentric este unul in eficent in ceea ce priveste imaginatia si gandirea deoarece, datorita centrarii acestuia pe activitatea de grup pe metode de tip cooperatist,de autoconducere,dezbatere , face posibila o insusire si o intelegere cat mai usoara a anumitor concepte prin prisma interactiunii cu ceilalti.

.