Tema 2 - Exemplificarea temei alese (gandire si imaginatie) prin selectare a 2 modele de instruire

De ce este potrivit modelul empiriocentric si sociocentric pentru abordarea intr-un

mod eficient al gandirii si imaginatiei?

Subsistemul cognitiv al omului atinge punctul culminant al complexităţii organizării şi eficienţei sale la nivelul gândirii. În ceea ce priveşte explicarea acestui fenomen atât de complex, în psihologie au existat o multitudine de abordări multe dintre ele opuse şi contradictorii. Se poate remarca recunoaşterea locului central ocupat de gândire în procesul cunoaşterii, a rolului enorm pe care gândirea îl joacă în planul general al activităţii umane.

Gândirea apare astfel ca trăsătura distinctivă cea mai importantă a psihicului uman, definitorie pentru om ca subiect al cunoaşterii logice, raţionale. Această caracteristică extrem de importantă este facilitată de faptul că gândirea produce modificări de substanţă ale informaţiei cu care operează, făcând saltul de la neesenţial la esenţial, de la particular la general, de la concret la abstract, de la exterior/accidental la interior/invariabil. 

Centralitatea gândirii în procesul cunoaşterii se explică şi prin capacitatea ei de a-şi reintroduce propriile produse (idei, concepţii, teorii) în circuitul informaţional, devenind astfel un declanşator al unor noi procese intelectuale.Imaginea, ca reprezentare mentală a unui obiect în lipsa lui, reprezintă unitatea primară, primitivă a gândirii. Imaginile au un rol important în primele faze ale formării gândirii, când gândirea este mai degrabă concretă, intuitivă.Ele intervin mai ales sub forma unor acţiuni imaginate. 

Exemplu: atunci când un cuvânt este bine cunoscut, el nu evocă nici o imagine în conştiinţă. Doar dacă un termen este neclar, se face apel la amintiri concrete. De exemplu o persoană nu ştie ce înseamnă "conopidă" şi spune: ,,A! îmi amintesc: are frunze ca varza.” Când este vorba de texte literare unde se înfăţişează personaje, întâmplări, peisaje, atunci autorul recurge intenţionat la expresii care să actualizeze imagini, întâmplări, peisaje, sau să sugereze imagini noi.

Imaginaţia este un proces cognitiv complex de elaborare a unor imagini şi proiecte noi, pe baza combinării şi transformării experienţei. Omul este capabil de o performanţă unică, aceea a realizării unităţii dintre trecut, prezent şi viitor, imaginaţia fiind legată mai ales de ce va fi. Procesul imaginativ include aceste interacţiuni în mod obligatoriu, însă în acelaşi timp el se deosebeşte de respectivele procese psihice şi dispune şi de mecanisme specifice de procesare a datelor experienţei anterioare.

Prin faptul ca modelul empiriocentric situeaza intr-o  poziţie centrală totalitatea experienţelor subiectului, cu acţiune efectivă, individuală şi socială ne ajuta sa valorificam mai bine locul central ocupat de gandire in procesul cunoasterii deasemene el dezvolta formativitatea contribuind esenţialmente la consolidarea operaţiilor şi a proceselor intelectuale.In ceea ce priveste imaginatia in interiorul acestui model invatarea nu este preponderent cognitiva ci mai ales orientata spre experientele subiectului-‚,A prercepe si a imagina sunt tot asa de opuse precum si prezenta si absenta(G. Bachelard).

Modelul sociocentric este unul in eficent in ceea ce priveste imaginatia si gandirea deoarece, datorita centrarii acestuia pe activitatea de grup pe metode de tip cooperatist,de autoconducere,dezbatere , face posibila o insusire si o intelegere cat mai usoara a anumitor concepte prin prisma interactiunii cu ceilalti.

.