Imaginația se definește ca proces intelectual (cognitiv) de selectare și combinare în imagini noi, elemente din experiența anterioară sau de generare de imagini fără corespondent în această experiență. Produsul activității imaginative nu se reduce doar la imagini singulare, disparate, ci el presupune proiecte și planuri complexe, care se obiectivează în diferite forme – inovații, invenții, descoperiri, opere literare, muzicale, plastice, etc.
Imaginația joacă un rol esențial în activitatea umană, incluzându-se ca verigă componentă centrală a creativității. Ea aduce un spor considerabil la cunoașterea realității date și a viitorului, a posibilului.
Imaginația își extrage conținuturile în cea mai mare parte din stocul memoriei. Imagini, idei, cunoștințe sunt supuse unui proces de combinatorică imaginativă în vederea elaborării de noi imagini, idei, concepțiiSpre deosebire de gândire, care se încapsulează în reguli și norme riguroase, ce-i impun întotdeauna congruența sau compatibilitatea cu realitatea obiectivă, imaginația este liberă de canoane, ea putându-se mișca nu numai pe tărâmul realului perceptibil, ci și pe cel al fantasticului și fantasmagoricului. Ea nu are așadar limite, ceea ce-i conferă întotdeauna o notă de inedit, de noutate.
Funcțiile imaginației
Imaginația are o funcție cognitivă, ea având roluri importante în lărgirea sferei cunoașterii, explorând zone noi și căutând soluții noi la problemele existente. Dacă gândirea adâncește sfera cunoașterii, imaginația lărgește această sferă și oferă astfel gândirii noi teritorii.
Imaginația are o funcție adaptativ reglatorie, care exprimă locul și rolul imaginației în sistemul psihic uman, ea constituind procesul predilect al creativității. Imaginația conferă conștiinței dimensiunea explorativă și creatoare.
FORMELE IMAGINATIEI
Dupa criteriul originalitatii produsului imaginat se disting:
Imaginatia reproductiva: realizarea unor imagini noi pentru subiect pe baza informatiilor verbale primite, sau a unor scheme; foarte utilizata la scoala in procesul invatarii, permite reconstituirea realitatii trecute sau prezente care nu poate fi cunoscuta direct. Este diferita de memorie, deoarece amintirile se bazeaza pe fapte reale, rezultate intr-un proces perceptiv; imaginatia se desprinde de concret, rearanjeaza datele despre real, se proiecteaza in viitor.
Imaginatia creatoare: aceea care aduce noul, originalul, contribuind la progresul tuturor domeniilor de activitate umana. Considerata de catre unii sinonima cu fantezia, aceasta imaginatie are ca rezultat operele moderne si clasice, eseurile, desenele, creatia culturale; si in viata cotidiana fiecare dintre noi o utilizam, ea este implicata in toate activitatile omului; la baza asocierii imaginilor stau raporturile emotionale de preferinta sau de repulsie.
Ex: situatia in care un roman este pe de o parte creat si pe de alta parte citit: scriitorul foloseste imaginatia creatoare, iar cititorii folosesc imaginatia reproductiva cand il citesc, fiecare reproducandu-si ce a produs scriitorul functie de personalitatea si cunostintele sale… Asa se explica de ce 2 filme facute de 2 regizori dupa aceeasi carte nu sunt deloc identice.
Dupa criteriul implicarii vointei in actul imaginativ rezulta:
Imaginatie voluntara: imaginatia reproductiva si creatoare (descrise mai sus)
Imaginatie involuntara: visul din timpul somnului si reveria.
Visul din timpul somnului este o forma de imaginatie inconstienta si involuntara ce consta intr-o succesiune de imagini derulate scenic, uneori haotic si avand caracter simbolic. Sigmund Freud, intemeitorul psihanalizei acorda o mare importanta viselor, considerandu-le modul cel mai sigur de cunoastere a inconstientului si instituind ideea ca visele sunt rezultat al dorintelor noastre ascunse, sau neindeplinite. Cercetarile moderne demonstreaza ca visul este un fenomen natural, normal, chiar necesar, care apare intr-o anumita perioada a somnului – somnul paradoxal – cand se mai pastreaza legaturi dintre stimulii din mediu si creier; de aceea visele despre un organ aflat in suferinta, sau cele legate de evenimente stresante si importante din prezent.
Reveria (visul diurn, cu ochii deschisi): are loc in starea de veghe si consta in derularea libera a unor imagini atunci cand persoana se afla in stare de relaxare; are ca suport dorinte, sperante, nazuinte si este putin, sau deloc cenzurat rational, priveste frecvent relatiile interumane si este orientat afectiv si motivational; apare cu precadere la adolescenti si tineri si are efect de relaxare.
Procedeele imaginatiei
Prelucrarea informatiilor in demersul imaginativ se face printr-o serie de procedee, precum:
Aglutinarea (combinarea sau amalagamarea) = combinarea unor parti preluate de la lucruri diferite (sirena, creionul cu guma, telefonul cu camera foto, altoirea plantelor);
Amplificarea sau diminuarea = modificarea proportiilor (Setila, Flamanzila, Degetica, masini-utilaje de dimensiuni foarte mari / in miniatura, fustele maxi/mini, sporirea vitezei automobilelor, minicamera de luat vederi, copacii bonsai, dictionar de buzunar, etc…)
Multiplicarea sau omisiunea = modificarea proportiilor / numarului de componente (balaurul cu sapte capete/ calaretul fara cap, modificarea genetica a legumelor – ciorchini de struguri cu multe boabe / struguri fara samburi, fusta cu voalne / rochia fara spate, etc.)
Empatia = punerea imaginara in locul cuiva, e o modalitate de cunoastere si intelegere a altora, a efectului actiunilor noastre asupra altuia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu